Ai deja un expresial? Atunci: login in expresial
Inca n-ai un expresial? Atunci: fa-ti un expresial

inchide fereastra
Username
Parola
Am uitat parola | Inregistrare

Dă LIKE pentru Spunetiparerea.ro!
apasă butonul de LIKE de mai jos



sunt deja fan

-> -> -> Sinceritate brutala

Sinceritate brutala

postat la data 14.07.2012, ora 17:25
categorie: Eseu

Share | |


Azi,cand totul se termina,simt cum incep sa sufar.Ma strang in mine tot mai mult,devin nervoasa,rascibila si nu mai pot sa tac.Imi vine sa rabufnesc pe cine imi iese in cale,sa ma cert cu viata si s-o injur.Sa-i zic de mama si de tata pentru tot ce mi-a facut si imi face,pentru ca am un caracter slab,pentru ca nu stiu sa renunt la oameni cand vine moemntul,pentru ca nu gandesc cand fac anumite lucruri si pentru ca sunt conservatoare.Pentru ca nu vreau ca nimic sa se schimbe,dar vreau sa-mi incep din nou viata.Pentru ca vreau sa ma autocreez din cenusa mai buna,mai falnica,mai puternica decat acum.


Pentru ca nu ma potrivesc in sablonul acestei vieti.sau viata asta nu se muleaza pe mine.Cand imi cladesc un castel de nisip,ma mut in el si viata pare ca e linistita si fericita,brusc,simt ca totul imi fuge de sub picioare,ca nu am ce cauta in acel mod de viata,ca nu ma reprezinta si fug sa o iau de la capat.Simt ca alegerile pe care le iau ma vor duce intr-o anumita postura,situatie si voi fi limitata.Nu vreau ca viata mea sa se rezume la o familie cu 2-3 copii si atat.VReau sa las ceva in urma,sa ma descopar pe mine,sa descopar locuri noi,sa cunosc oameni noi,sa ies din sablon si sa devin eu.Eu,cea adevarata,fara zorzoane inutile,fara bariere si interdictii.Daca vreau sa stau goala in casa cand sunt singura,aia sa fac.Sa nu mai adopt atitudini sau pareri de la ceilalti.Sa am voie sa ma exprim cum vreau eu,despre ce vreau eu.Vreau sa trec de bariera barbat-sexul tare,femeie-sexul slab.Vreau sa am tot si nimic.Nimic nu ma multumeste prea mult sau un timp mai mult si sincer,nu stiu ce sa mai fac.nu stiu daca intru in depresie sau o iau razna.nu stiu daca mai am forta sa trec peste esecuri cand fiecare sut in fund,ma face sa plang sau sa mi se intunece incet-incet fata,in loc sa fie un pas inainte.Sunt anormala sau societatea e nebuna.una din doua!vad in jurul meu atata incultura ca ma zgarie pe creier exprimarile lor gresite si parerile stupide,ilogice,presupunerile nefondate,plasmuite seara,la gura sobei,la miez de noapte cand babele nu mai au somn.


Poate nu stiu nici sa iubesc...sau sa ofer...sau sa cer...sau sa spun ce vreau...stiu doar ca atunci cand saruti nu gandesti,cand gandesti nu iubesti...


Stiu doar ca il vreau pe el in continuare in viata mea,ca amic.ma intelege ca nimeni altul si nu am chef sau incredere sa-mi mai deschid inca o data sufletul in fata unui nou personaj,sa ma prezint de la primele zile incoace.vreau un iubit pe masura mea.iubitul sa fie ca el in aspectele bune si ca mine.vreau iar noul si vechiul.ma rup in bucati in indecizie.despartirea e inevitabila.ne ranim fara sa vrem.gandim si spunem fara sa ne dam seama.sunt d eo sinceritate brutala.lovesc cu vorbe,pentru ca doresc ca palma data peste fata sa trezeasca ochi si sa-si dea seama cand i se face rau,cand e mintit.


?Raman singura in nedumerirea mea si sper ca raspunsurile sa mi se arate in ceata totala.Alung visele rele cu ness si incep sa devin o umbra.poate va ramane doar ideea din mine dupa o prelucrare indelunga si atenta a tesuturilor mele nervoase...


Ți-a plăcut acest text? Dă-l mai departe!



5

1 comentariu pentru Sinceritate brutala

Adauga comentariul tau
  • postat de thutat la data de 15.07.2012, 16:55
    Sa stii ca personajul care vorbeste in textul tau (nu stiu daca este o relatare a trairilor tale sau este fictiune, asa ca am sa vorbesc despre personaje) - deci, personajul din textul tau nu este singur. Mai cunosc cel putin inca o alta persoana, tot o fata, care este exact la fel. Aceeasi dorinta de libertate, aceeasi dificultate vis-a-vis de relationarea directa, aceeasi fragilitate care ii spune intr-o secunda "rosu" si-n cealalta secunda "verde". Aceeasi faptura deosebita, totodata.

    Deci personajul tau n-ar trebui sa dispere fiindca nu este singur, cu certitudine sunt multe alte persoane exact la fel dpdv al starilor complexe si antagonice traite.
    Apoi, ar trebui sa stie ca doi oameni care s-au iubit cu adevarat nu pot fi prieteni cu-adevarat. Daca reusesc sa fie totusi prieteni, atunci ori inca se mai iubesc (cel putin unilateral), ori nu s-au iubit niciodata. In primul caz, prietenia ar sta in calea iubirii (iar cel putin unul ar avea de suferit). In al doilea caz, prietenia ar fi falsa.

    Eu inteleg foarte bine ce simte personajul tau fiindca am cunoscut persoane care sa simta la fel, mai mult sau mai putin. Si cred ca echilibrul este o cale pe care ar trebui sa mearga. Oh si inca ceva: sinceritatea este un lucru splendid! (si cine nu e-n stare sa suporte adevarul, sa fie sanatos winking - parerea mea)

    ***

    Ca de obicei, un text interesant, cu caracter veridic; o lectura placuta. Bravo! happy



Spune-ti parerea despre Sinceritate brutala


Nume*
Email (dacă vrei să fii anunţat când apar comentarii noi)
Titlul comentariului
Comentariul tău

cod de validare
loader generează cod nou
Cod de validare*
Anunţă-mă când apar comentarii noi