Ai deja un expresial? Atunci: login in expresial
Inca n-ai un expresial? Atunci: fa-ti un expresial

inchide fereastra
Username
Parola
Am uitat parola | Inregistrare

Dă LIKE pentru Spunetiparerea.ro!
apasă butonul de LIKE de mai jos



sunt deja fan

-> -> -> Capitolul 2

Capitolul 2

postat la data 13.07.2012, ora 23:55
categorie: Ficțiune

Share | |


Ce clipe frumoase a adus copilaria...Isi aminteste si acum,la aproape 20 ani,cum se juca fara griji cu mainile in micile lacuri facute in santurile de pe cartonul intins in curte.De asemenea isi aminteste cum suporta cu tarie biciurile aplicate peste degete pentru ca se juca in apa.Poate pentru asta si-a urat bunicii.Sau poate pentru ca o umileau si asta i-a creat un complex de inferioritate,de copil neiubit,nedorit.Isi aminteste cu durere cand i-a dat,de fata cu o femeie betiva,singura lor prietena,500 de lei.Moneda aia mare,de aluminiu,sa-si ea de ea napoitane.Cand nu-si putea lua nici macar o napolitana....Sau cand a luat pensia si i-a zis sa-i dea si ei ceva,el i-a raspuns ca are doar o hartie de 5 000,nu are marunt.5 000era mult ca sa-i dea ei,cand pentru ceilalti oameni,cei normali 5 000 era deja marunt.


I-a reprosat mereu ca se joaca,cu Nicoleta si ca strica.De fapt ele se jucau tenis la perete.si peretele,de ciuda,a inceput sa-si dea jos tencuiala.A invatat-o pe fetita aia sa se spele pe maini,sa se joace,sa nu arate cu degetul pe strada,sa scrie si sa citeasca.Totul pentru ca peste ani sa o vorbeasca pe la spate si sa nu o bage in seama decat cu rare ocazii.Toti au disparut din jurul ei,la fel de neclar cum aparusera.Nu-si mai aminteste acum cum i-a cunoscut pe fiecare,dar,isi aminteste cu siguranta cum au disparut,rand pe rand,din viata ei.


Isi mai aminteste serile,chiar noptile,cand se intorcea cu ai sai,parintii si bunicii,in caruta,de la camp,sus pe porumb.cum se dadeau toti jos sa impinga atunci cand calul nu mai vroia sa traga si cum se dadeau toti jos cand calul isi dadea seama ca s-au urcat.Mai pe jos,mai pe sus,ajungeau tarziu in noapte si acasa.Franti de oboseala,se spalau pe corp,poate mai si mancau si se culcau.a doua zi era poate mai grea ca prima.Carutele de porumb aduse acasa trebuiau curatate de foi,incarcate in tarne,ridicate in pod,rasturnate si asezate acolo,nivelate.copiii se urcau in varful gramezii de porumb si aruncau mandri,porumbul curatat de mtase incercand sa dea cat mai mult ajutor parintilor.Vecinii se ajutau intre ei.Era o mandrie sa iti aduci porumbul acasa.PRestigiul iti crestea odata cu numarul carutelor aduse.Daca se vedea ca recolta a fost buna,se mai adunau cativa copii sau oameni fara surse de venit gata sa te ajute.Pentru o suma de bani,bere sua tigari,desigur.Fara doar si poate culesul porumbului este una din experientele taranesti capitale pe care nu ai vrea sa le pierzi.Se mergea la camp pe biciclete sau pe jos.Se incepea culesul.Copiii se intreceau intre ei care culege mai repede.Era inevitabil sa nu te taie foaia de porumb pe maini sau picioare.De-aia se si imbracau oamenii in pantaloni lungi.Pe dedesubt aveau pantaloni scurti pentru ca pe la ora 12 caldura devenea insuportabila.Strangeau porumbul in gramezi si le adunam la final,le puneam in tarne,le ridicam in caruta,copiii ma voinici,de obicei baietii mari stateau in caruta sa le ia si sa arajeze porumbul.La final se urcau toti in caruta si veneau acasa.Mergand cu culesul pe randul de porumb,copiii vorbeau despre orice,in timp ce adultii radeau,glumeau,povesteau,era o atmosfera de neuitat.Un fel de "Hanul Ancutei"al oamenilor de la campie,la culesul porumbului.Acasa atmosfera era la fel de destinsa,plina de rasete si glume.Munca era o ocazie de a petrece timp impreuna si de a lega prietenii stranse.Copiii se indragosteau,se atingeau pe degete,din greseala,cand duceau tarnele sa fie ridicate de barbati puternici ai familiei.La final,toti se adunau la o masa imbelsugata si viata nu putea fi mai dulce sau mai frumoasa ca la acele mese.Vremurile grele,de criza economica,au silit taranii sa piarda acest obicei minunat pentru ca si-au dat pamanturile in arenda.Tot ce mai fac acum e sa isi ia cota de 20% din grane si sa le urce in pod.Fata noastra nu a fost niciodata fricoasa de munca,nu conta daca era de barbat.Cara tarne cu baietii desi acestia nu vroiau sa se forteze.Nu se dadea in laturi de la nimic pentru a demonta rand pe rand barierele de conceptii ca femeia e mai slaba decat barbatul.


Ea isi mai aminteste cum s-a speriat cand calul a scapat din grajd si abia a reusit sa-i inchida una dintre porti sa nu iasa si nu mai stia ce sa faca pentru a iesi din curte cu bicicleta si sa plece la camp sa-i cheme pe parinti acasa,pe bunicul sa-si lege calul care fugea innebunit prin curte.Isi mai aminteste vag cum a plans cand calul,Lica,a murit in curte dupa ce veterinarul nu a maia vut ce  sa-i faca.Era un cal inalt,falnic,asemeni celor din povesti.Caracterul lui naravas si poznas ii aminteste acum de ea.A plans de multe ori de teama ca s-ar putea schimba ceva in universul ei perfect.


Isi aminteste cand bunicul ei,spaima satului,cu a carui jumatate se judecase pentru pamant,a murit.Cu ochii larg inchisi parea ca doarme.Tot se astepta sa se trezeasca.Avea 12 ani.Era 22 iulie sau iunie.Ora 10.Ne pregateam sa mancam cand o auzeau pe bunica batand alert cu bastonul in tocul geamului.Fugim la ea.Era prea tarziu,Stelica al ei murise.Cu o jumatate de ora inainte il bagasem in casa,in pat.Lacrimile mai cad si azi cand isi aminteste fata lui,orice rau ar fi facut tot merita mila si bunatate.Isi aminteste cand i-a venit rau,pe la vreo 9 ani si s-a dus cu ea la bunici in camera si i-au dat ceai cu mamaliga prajita.Ca prin neguri,mai vede pisoii crescuti in soba sau vioarele facute in miezul iernii din coceni.in primii ani de viata s-au purtat frumos cu ea.Nu-si aminteste cand firul s-a rupt sau de ce.Lacrimile curg la vale si amintiri ies la suprafata:imagini sau mirosul de usturoi cand facea cu mama si bunica,carnati.Cand mangaia vitelul sau hranea purceii patati cu maro.Promisiunile in van si manzul frumos,sprinten.Serile cand bunicii ii dadeau cadou strampi sau caciuli,cica de la mosul.Si lacrimile curg ca proastele caci putinele momente de bucurie le umbresc acum pe cele triste.Bunicul nu o suporta.daca lua oaulele inainte sa le fure el ii zicea "gainareasa"stia ca o infurie apelativul asta.nu stiu de ce ii mai zicea "maimuta".I-a mai spus cineva asa si ea s-a infuriat la culme fara sa inteleaga ca e vorba de un deja vu.


Timiditatea i-a luat 19 ani din viata.I-a distrus viata.Unele carti si propria ambitie au ajutat-o sa se schimbe.De mica a fost ordonata,punctuala,serioasa,poate prea serioasa,calculata,dar in mintea ei visatoare si tanjitoare spre iubire ca in povesti.Isi purta parul scurt,dar de fapt nu vroia sa fie ca celelalte.Intr-a 8-a incearca sa fie ca celelalte,vede ca nu i se potriveste.Decide ca lumea care vrea sa o aiba prietena trebuie sa se schimbe dupa ea.Nu ii pasa de lume.O vara.Intr-a 9-a timiditatea strica tot.Isi atrage ura profei de mate care o va uri pana la final.In schimb profele de romana,franceza,info,fizica,vad ceva bun in ea.Nu isi face multi prieteni si face anumite gesturi care sunt interpretate drept dorinte de a se rupe de grup,de a se separa,in loc sa fie vazute ca expresii ale timiditatii sau lipsa banilor.


Intr-a 12- a se muta la uman.tot ce vazuse la real era caraterizat printr-un singur cuvant:armata.Profii dicatu,elevii faceau.Depuneai efort mare,scoteai note mici.La filo e exact invers:elevi nesimtiti,neinteresati de scoala,de cultura nici atat,inculti,profi satuli de elevi puslamale,Oana noastra incepe sa straluceasca inca de la diferente.Profii o plac si la orice idee spusa o umlu de 10 si felicitari.Isi gasise drumul.Acolo se potrivea ea.citise mai mult decat ei in 4 ani si stia foarte multe lucruri de cultura generala.Avida de cultura,petrece timp la biblioteca desi nu era nevoie pentru scoala,citeste articole pe net,carti,orice pentru a sti mai multe despre orice.


Un an intreg invata pentru scoala,la teze uimeste:9.80 la romana.Invata singura pentru bac pe care il reuseste si merge la olimpiada la romana,mentiune pe judet.E autodidact si poate invata orice.Stie putina rusa si e atrasa de limba lor.de asemenea ar vrea sa stie web design,coreeana,design interior sau medicina dentara.ar face orice daca ar avea bai de cursuri,chef si seriozitate are din plin.Primeste 3 ani jumatate bursa de la dinu Patricu,programul Inventeaza-ti viitorul.in semestrul 2 a 12-a afla ca nu va mai primi din lipsa de fonduri.Vede cum intreaga lume incepe sa i se clatine.6 luni fara bani de buzunar.Foarte greu.Invata sa-si faca prieteni noi si sa fie apreciata pentru ceea ce e,ceea ce face,ceea ce stie.dupa un an e cu totul alt om.Complexele de imagine si sociofobia incep sa nu mai fie asa de evidente.

 


Destul despre asta.


Incepe sa invete sa iubeasca,sa se prefaca,sa taca,sa asculte,sa o ia de la cap,sa planga,sa rada cu un ras al sau.Un ras al adevaratei sale identitati.viata incepe de aici:invata sa-si exprime si sa-si formeze prorpiile idei despre viata,sa nu se mai lase influentata,sa poata sa refuze,sa poata sa caute mai bun-ul.


Atunci ea il iubeste pe el.Din curiozitate se daruie lui total.Se joaca cu experientele.Naivitatea persista intre ei.2 copii.respectul si amicitia devin iubire.Iubirea devine sufocare.Apoi obsesie.apoi frica de singuratate.Apoi frica pura.Apoi teama de razbunare.Apoi teama de indiferenta.Apoi teama ca nu va mai gasi pe cineva.Mai multi ii arata ca o plac.Face pe proasta si le da de inteles ca nu le intelege avansurile./I-ar fi trebuit un sarut sa lase aiureala si sa vada clar ca nu e urata,ca nu e respinsa,ca este dorita.


E greu sanu te placi.A avut ani cand nu se placea.Se ura.Se uita in oglinda si se speria de imperfectiunile sale.A inceput sa le corecteze.Folosind metode gresite a dat nastere altora.Complexele se accentueaza.Ea se teme sa iasa la magazin.Pierde prestigiul natiunii satesti si se ascunde in casa.Ii e frica sa iasa.citeste fara ragaz.Descopera ca este tipul melancoliculu perfect,pentru ea viata nu are tonuri sau nuante,e intr-un permanent gri.Fericirea dureaza cateva clipe si se sparge ca un balon de sapun infint in unghie.


Saruturile dureaza o clipa,placerea o clipa,admiratia o clipa,liguseala o clipa,multumirile o clipa.Totul e o clipa.Se vede dezbracata strangand genunchii la gura,nemultumita de tot.plange in sine,plange cu ochi mari,plange cu sufletul.Ea ii vorbeste el nu e capabil sa vada,sa inteleaga.O raneste si ea decide sa nu mai simta nimic.Nu mai simte nimic,o luna jumate.e rupta de tot.In cercul stramt inoti pana l finalul vietii.Ori il rupi sa-l largesti ori te strange de gat.Mama o tine strans langa ea,stresul o face sa se certe cu ea.Devine insuportabila si fiinta asta slaba si nevinovata se inchide in ea.Are sechele si secrete doar de ea si el stiute.


Vorbise cu cineva pe net,intr-o perioada cand ea se certase cu el.Un poet.geniu nedescoperit.Frumos arza-lar focul,vicios pe cat de pura e ea.Se plac,s einfiripa ceva,ea e gata sa-i cedeze totul,viata,sa lase tot si sa fuga cu el.se pier din vorbe fara numr ce nu vor mai fi rostite,in erotic fara final,el o viseaza,ea il viseaza,se unesc in vise.in momente tensionate el o raneste cu o sinceritate brutala care o sperie:ar vrea sa se casatoreasca,cu ea cum se intalnesc.planurile lui pentru ea o sperie.Ea are impresia ca e mafiot si rupe orice contact cu el.luni in sir a respirat cu frica,a trait cu frica ca va veni dupa ea.Lunile au trecut si ea traieste linistita in coltul ei de rai,satesc.


Desi s-ar fi implinit erotic cu el,avand aceleasi gusturi si vise,noptile nu fac o viata fericita.Mai bine asa.Lasam timpul sa curga,poate ii va aduce un alt print.Mai bun,mai bland,mai frumos,mai putin vicios.

 


Pour continuer...


Ți-a plăcut acest text? Dă-l mai departe!



5

0 comentarii pentru Capitolul 2

Fii primul care adauga un comentariu!


Spune-ti parerea despre Capitolul 2


Nume*
Email (dacă vrei să fii anunţat când apar comentarii noi)
Titlul comentariului
Comentariul tău

cod de validare
loader generează cod nou
Cod de validare*
Anunţă-mă când apar comentarii noi