Ai deja un expresial? Atunci: login in expresial
Inca n-ai un expresial? Atunci: fa-ti un expresial

inchide fereastra
Username
Parola
Am uitat parola | Inregistrare

Dă LIKE pentru Spunetiparerea.ro!
apasă butonul de LIKE de mai jos



sunt deja fan

-> -> -> -> Daimonul

Daimonul

postat la data 25.06.2012, ora 21:48
categorie: Poezie de dragoste

Share | |


 

Eram singură,

Iar vântul rece

Sufla în pletele mele,

La fereastră.

 

Gândul mă părăsea

Fugea,

Ca un bezmetic,

Pe dealuri şi văi adânci,

 

Ceva ascuns îl chema.

Iar eu ascultam

Vântul ce scutura,

Ultimile frunze de mesteacăn.

 

Se porni o furtună

Încolăcită pe pomul

De la fereastră

Şi, cum eram pierdută

 

Cu gândul pe dealuri,

Nici n-am observat fiinţa,

Misterioasă ce apăru la fereastra mea.

Un bărbat blond,

 

Înalt, în negru îmbrăcat,

În faţa mea a apărut.

Cu ochii săi m-a săgetat

Direct în inimă.

 

A pus mâna lui pe a mea.

O răceala neomenească m-a scos

Din uitarea în care eram pierdută.

M-am speriat şi am vrut să fug,

În casă, dar m-a prins de mână.

A intrat în camera mea.

 

Cine eşti şi ce vrei de la mine,

Străine?

Numele meu, nu-ţi pot spune,

Priveşte-mă şi spune de-ţi place de mine.

 

Mantia neagră ascundea un corp perfect sculptat,

Prea frumos  să fie adevărat.

Ochii albaştri, reci, în tăcere mă ţintuiau.

Mâinile lui, pe-ale mele-n gheaţă le prefăceau.

 

Dă-mi drumul şi pleacă de la mine,

Nu te cunosc deloc,

Sunt fată singură şi nu e bine,

Cu tine să fiu văzută, te rog,

 

Ce mă rogi tu, femeie cu trup cald

Să plec?Să te las să tot visezi,

La un prinţ pe cal alb,

Ce niciodată n-o să mai vezi,

 

În aste timpuri trecând pe la fereastra ta.

Nu mai există printi rătăcitori,

Să lupte pentru dragostea ta,

Nu mai există nici cai strălucitori,

 

Ce se înalţă către lună,

În codrii seculari.

Ce zboară-ntr-o secundă,

La castelul tău, din deal.

 

Nu-mi spune că ceea ce-ţi doreşti,

E-o casă mare şi poate copii, o ciurdină,

La fereastra, tristă, să aştepţi,

Când e în luptă c-o ţară străină.

 

Ca un bujor în vaza să te ofileşti,

Căpşorul sprijinit în palme fine,

Bată vântul, tu să-mbătrâneşti,

Aşteptând iubitul, ce nu mai vine.

 

Ochii tăi, de jar încins,

Spun cu totul altceva.

Mă uit în ei şi văd că te-a cuprins,

Un dor nebun de cineva.

 

Să nu mai răsuceşti cearceafuri totdeauna,

În vise nebuneşti,

Părul cadă lung pe spate, -ai vrea o mână,

Să-ţi dezmierde părul, fruntea, să te-nveţe să iubeşti...

 

Patul e mare şi mult prea gol acum.

Pare sicriu, de moarte adus,

Să-ngroape-n el tot ceea ce acum,

Te face să transpiri în vis, dorul ce simţi-n fiecare-apus.

 

Carnea se-nfioară toată,

Când în vis eu mă ivesc,

Buzele cărnoase freamătă,

Dorinte-năbuşite-n al tău suflet.

 

Le ascunzi tu bine ziua.

De orişice bărbat te feresti,

Să nu-ţi afle taina,

Ce în vise te transpiră, te chinuieşti.

 

Ai dorinţe mai arzătoare,

Decât soarele însuşi.

Pasiunea-ţi mocnitoare,

Mă face să apar în camera-ţi.

 

Să te privesc senin.

Cum în obrăjori înroşeşti.

Buzele se udă, căci până acum,

Nu ai iubit, nu şti cum să iubeşti.

 

Te lasă moale, răsuflă cald în pieptul meu.

Poate răceala trupului te îngrozeşte,

Dar sângele ce curge vin în trupul tau,

Cald, pe mine mă ademeneşte.

 

Dă-mi o dată fericirea,

De a te fi sărutat moale pe buze.

Pielea ta e albă ca lumina

Şi trupul tău miroase a roze.

 

Căci dintre toate muritoarele,

Tu eşti cea mai frumoasă,

Acum te lasă moale, buzele,

Să le ating o dată...

 

Se aplecă daimonul înspre fată,

O sărută cu pasiune,

De emoţie copleşită.

În braţele lui o să leşine.

 

Când o simţi că s-a pierdut,

Se retrase-ncetişor.

Atât de mult în vise a cerut,

Acel sărut copleşitor.

 

Acum zace ca o moartă,

În braţele lui albe, reci ca gheaţa.

O puse el în pat cu grijă.

Înveli frumoasa fată.

 

Mâna-i caldă, o scoase afară.

O strânse-ncetişor,

Îşi reveni frumoasa noastră,

Deschise ochii mari uşor.

 

În lumea ta zori or să se ivească,

Eu la lumină mor.

În lumea mea, domnia ta poftească,

N-ai să mai vezi oameni cum mor.

 

Nici boli ce chinuiesc,

Nici zăpadă sau nămol.

Nici oameni ce iubesc,

Cel mai mult banu-n viaţa lor.

 

Îţi ofer viaţa tihnită,

În codrul şi noaptea uitării.

De-ai uita lumina o clipită.

Ai da părinţii nepăsării.

 

Or plânge ei lacrimi destule,

Or jeli îndelungat.

Dar patima ce-n piept îmi bate,

Nu are niciun egalant.

 

Frumuseţea ta m-a fermecat,

Ochii tăi mă înduioşează.

N-o să mai fac păcat,

Cu mine-n lumea mea te-napoiază.

 

N-o să duci lipsă de nimic.

N-o să mai stai închisă.

Îţi pun luceafărul, inel pe degetul tău, mic.

O să te iubesc, n-o să fi tristă o clipită.

 

În lumea mea, un colţ de rai,

Ţi-am pregătit.

Durere sau vreun dor n-o să mai ai.

Te rog acceptă inelul oferit.

 

Scoase demonul, inel nemaivăzut,

Ce arunca scântei de foc.

-Vorbele tale par de necrezut.

N-am crezut pentru mine să opreşti în loc,

 

 

Timp şi noapte,

Vântul ce îngheaţă în ocean.

Nu mai bate ceasul ora.

Vântul, cântul, tot s-a potolit.

 

Să îmi apari în gând şi-n vis.

Nu mă doreşte nimeni pe acest pământ.

Să mă iubeşti, azi ai promis.

Accept să fac cu tine legământ.

 

În ochii demonului se-aprinse foc de bucurie.

O luă în braţe, pluteau prin cameră.

Se-opriră apoi ;ca prin reverie,

Ea îşi lăsă trupul să cadă,

 

Pe podea, rece şi vânăt.

Căzu cu zgomot trupul mort.

Iar sufletul se înălţă,

În rochie albă demonul o îmbrăcă.

 

Pluteau în vals, prin cameră.

Demonul fericit, vărsă o lacrima.

Se prefăcu-n mărgăritar,

Aripi albe, demonul primi în dar.

 

Pedeapsa lui se încheia aici.

Uită suferinţa din ultimele veci.

Redeveni înger alb, strălucitor.

Salvat de inima unui muritor.

 

Se prefăcu şi ea în înger.

Făceau un cuplu strălucitor.

Zburau uşor şi lin spre cer,

Spre raiul cald şi primitor.

 


Ți-a plăcut acest text? Dă-l mai departe!



5

3 comentarii pentru Daimonul

Adauga comentariul tau
  • Pasiune ... !
    postat de FGH la data de 27.06.2012, 21:16
    Asta desprind eu din versurile acestea, o pasiune care te macina, te chinuie ca sevrajul in lipsa drogului, te consuma si te oboseste psihologic. Trebuie astamparata cumva, fizic, dar ai grija, multa grija, vanzatorul de droguri nu e niciodata un om corect si cinstit ...

  • .
    postat de nastya la data de 27.06.2012, 22:08
    nu am vicii.nu fumez,nu beau,nu ma droghez.ma ametesc doar cu iubire.

  • Da, despre drogul iubirii vorbeam ...
    postat de FGH la data de 28.06.2012, 20:10
    Sau mai exact despre despre pasiunea care actioneaza ca un drog si creeaza stari de sevraj care trebuie contracarate cumva ...
    Multa fericire iti doresc.



Spune-ti parerea despre Daimonul


Nume*
Email (dacă vrei să fii anunţat când apar comentarii noi)
Titlul comentariului
Comentariul tău

cod de validare
loader generează cod nou
Cod de validare*
Anunţă-mă când apar comentarii noi