Ai deja un expresial? Atunci: login in expresial
Inca n-ai un expresial? Atunci: fa-ti un expresial

inchide fereastra
Username
Parola
Am uitat parola | Inregistrare

Dă LIKE pentru Spunetiparerea.ro!
apasă butonul de LIKE de mai jos



sunt deja fan

-> -> -> In drum spre +infinit

In drum spre +infinit

postat la data 25.06.2012, ora 20:49
categorie: 100% real

Share | |


Azi am mai facut un pas.Negura e aproape,o simt.O simt in tremurul apei,in falfaitul genelor,in bataile inimii si o simt cum imi curge,rece,alunecand ingrozitor pe gat.Negura cade in mine si eu incerc sa scap.


Azi am observat inca 1000 lucruri in lumea asta sclipitoare in soare,de fapt mlastinoasa in intunecime ca noaptea in codrul plin de ceata.De fapt,orice ai fi crezut pana acum,e fals,e prefacatorie.Cum poti sa stai intr-o statie de autobuz banala si sa nu te simti printre oameni,ci ca in pustiu?cum pot altii sa nu-ti dea intaietate sau atentie decat daca vad ca fata creola cade ca o trestie,ca un miraj,lunga,cade lata pe asfaltul incins?cum pot sa rada de tine cand esti transpirat si obosit dupa 6 ore de stat in soare si sa bea apa in fata ta?


Stii ce?am inteles in sfarsit ca tortura e mai prezenta in lumea cotidiana decat era acum 500 ani.tortura psihica.

 


Nu conteaza ce simti,ce gandesti,cine esti.esti judecat dupa fata."aaa,are pielea creola,e tiganca.are nasul asa.are buzele asa"mai au putin si te fac africanca si te si duc sa te las ein Africa pentru ca le pari urata.


De fapt,nu despre aspectele astea vroiam sa vorbesc.Vroiam sa evidentiez faptul ca in societatea contemporana suntem singuri.Noi si ego-ul nostru,chircit,ascuns pe sub un scaun.Drept urmare,eu stau in fata calculatorului,singura,doar tastele rasuna in camera si scriu.Scriud e nebuna,de emotie,de disperare,de frica,de furie,de mila,de plictis,de sila,de foame si uneori chiar si de sete.Scriu cu o sete care ma bea.Odata bauta in intregime,pot sa ma duc la culcare si sa visez in franceza.[doar maine dau oralul;))]


Poate nu par.Poate nu ma cred ei in stare,dar,iubesc...iubesc cu o sete ce usuca suflete.iubesc la disperare si la nebunie.iubesc in situatiile limita si situatiile limita ma iubesc pe mine.iubesc fara sa gandesc,ma pierd in iubire,ma regasesc in iubire,totul incepe si ia foc in iubire.Totul moare din iubire,prin iubire,din cauza iubirii.Azi am sufletul usor.Trupul e greu de oboseala.Nu simt nicio emotie,niciun sentiment.Am in mine un gol mare care absoarbe emotii si amintiri.Mi-e frica sa nu ma absoarba intr-un final chiar pe mine.Nu o sa-l las!stiu sa il domin,il controlez dupa propriul plac.O sa-l las insa sa absoarba cateva temeri,fobii si cateva persoane.E bine sa lasi cateodata uitarea sa absoarba unele lucruri.


E bine sa te lasi plutit de uitare si sa te lasi dus de val.Doar sa nu te duca valul pe insula cu Iona.Eram destul de singura deja,nu am nevoie de inca un solitar sa-mi recite cat de singur e el,sa imi amintesc de tragedia de a fi singur si neinteles.Desigur,o tragedie in adevaratul sens al cuvantului este sa nu fi iubit,sa nu crezi in tine.Sa nu poti iesi din costumul omului crispat.


De fapt,sunt multe lucruri care te incuie si te lasa fara cuvinte in suflet cand gura e pe jumatate deschisa.


Sa-ti fie frica de oameni noi,"Ce-or sa creada despre mine?oare o sa-mi vada porii mai mari decat sunt?daca ma cred prea cu nasul pe sus?daca cred ca ma laud cu ceea ce stiu?daca ma cred inculta?daca ma cred primitiva?daca ma cred obscena,prea indrazneata?dar,daca ma vad totusi c ao stana de piatra,impietrita fara de emotii?"Si daca totusi m-ar vedea asa cum sunt?asta ar fi cu adevarat o minune.As zice ca as crede,dar nu mi-as putea imagina ochilor,urechilor.


Cand ti-e rau si cazi,te ridici,musti din zapada,totul e culoare si linie in fata ta si nu mai gasesti drumul si iti repeti ca nu ti-e teama de un anumit lucru si iti zici ca picioarele trebuie sa te ajute,dar cazi,si cazi,recazi,abia te ridici pe jumatate ca la prag cazi bolovan.Ai sentimentul neputintei,probabil ai putea sa strigi dupa ajutor,dar nu realizezi ca picioarele nu te mai tin.Te tarasti asemeni unei persona ece nu poate sa mearga si gasesti drumul inapoi.Cand urcai scarile,cazi fara sa mai vezi linii,culoare.Cazi fara simtire.$ maini te ridica si se chinuie sa te duca in casa.Scena horror:dai ochii peste cap,deschizi gura sa vorbesti dar cuvintele rasuna doar in capul tau.Ei iti dau palme si abia revii sa vezi culorile din jurul tau.


La fel ca atunci esti si acum:duci o lupta sa te mentii in picioare,cazi fara sa mai simti ceva.Te tarasti,iei drumul inapoi,la 2 cm de scop cazi iar.Cazi fara sa mai auzi vreun gand,nu mai stii de tine.Iti vorbesti incontinuu fara sa realizezi ca frica te-a facut sa nu iti mai simti picioarele si apoi sa nu mai reactionezi.Iti zici in tine ca esti insensibila,ca nu ti-e mila,frica si de fapt ti-e atat de teama ca ajungi sa te tarasti prin zapada,aproape iti scoti ochiul cand cazi langa streasina si abia te apuci de gard."Frica paralizeaza"asta imi spunea tati mereu.Acum chiar inteleg cand imi amintesc acele momente.Niciodata nu am facut astfel de faze,nu mi-a fost rau.Credeam ca nu am suflet si pe zi ce trece vad ca "sufar de prea mult suflet" si ca sunt mai fragila,mai feminina decat credeam.Sunt doar eu,in cautarea sinelui si a fericirii in alt sine,alt ego.


Probabil ca in alt timp as fi fericita dar aici incerc sa fac ce pot pana ce o sa inchid ochii si sufletul intr-un mare negru,rece,tacut.Moartea e singurul lucru care ma va opri sa gandesc,sa analizez,sa indragesc,sa-mi fie mila,sa-mi fie frica.


Am facut de multe ori lucruri bune pentru ceilalti.Am crezut ca le fac pentru a-mi mari admiratia,respectul.Ma minteam.Am realizat ca le faceam pentru ca asa simteam,pentru ca bucuria celui pe care il ajutam imi incalzea sufletul si ma facea sa ma deschid ca o floare la soare,sa ofer ce am mai bun,in casa,in suflet.


Probabil ca vorbesc prea mult despre mine si plictisesc,dar,nu pot spune altceva decat ceea ce simt,ceea ce cred.Nu cunosc alt suflet.Deocamdata cred ca al meu ascunde si reveleaza multe povesti si idei si il consider un izvor nesecat de teme si motive."Eu nu pot fi onest decat la persoana intai."


Inchid calculatorul,inchid portile inspiratiei,acopar izvorul sa nu cada gunoaie in el si plec.Unde?


In lume sa-mi caut norocul,ursitul si blestemul deopotriva...


Ți-a plăcut acest text? Dă-l mai departe!



5

1 comentariu pentru In drum spre +infinit

Adauga comentariul tau
  • Zambeste !
    postat de FGH la data de 26.06.2012, 18:59
    Daca cineva iti zambeste, zambeste-i.
    Daca cineva te repede, zambeste-i.
    Daca cineva te ignora, zambeste-i.
    Daca cineva ti se baga in fata, zambeste-i.
    Daca cineva vrea sa te bruscheze, zambeste-i.
    Si in general in orice situatie zambeste-le tuturor, si ofera-le ajutorul, si dupa o vreme vei vedea ca toate zambetele ti se vor intoarce, chiar daca partiale, si respectul celor din jur te va insoti mereu.
    Zambeste deci si fii amabila cu oricine si in orice situatie, aceasta e solutia atragerii bunavointei celor din jur, dar ai nevoie de rabdare ca intr-o cura de slabire ca sa vezi rezultatele.
    Dar totusi vor veni, iti garantez eu, care am aplicat si am castigat.



Spune-ti parerea despre In drum spre +infinit


Nume*
Email (dacă vrei să fii anunţat când apar comentarii noi)
Titlul comentariului
Comentariul tău

cod de validare
loader generează cod nou
Cod de validare*
Anunţă-mă când apar comentarii noi